Jesus... Suferit în halul ăla de bocete și jale mare, nu, dar să mă prindă o stare d=aia de tristețe semidepresivă, da =))) De obicei durează o oră-două sau, în cazuri foarte rare!!!, o zi =)))
*
Fii Steaua Polară de pe cerul meu când mă arunc în ocean.
well da, dar nu ma refer la situatia aia gen vai te iubesc vai nici eu))))) și nici la despartiri lmao)))))
am "suferit" destul de tare cand m am certat cu prietenul meu cel mai bun... lol cum suna asta- but da, tin minte si acum, era intr o duminica de ziua tatalui meu lol si eu am plans toata ziua... inca imi pare rau ca tata gen era asa "ce ai patit?"))
Eram în ultimul an de gimnaziu clasa a noua, culmea era că sufeream după tipul care nu rata ocazia să mă jignească sau să facă glume proaste pe seama mea.. Ţin minte perioada aia, innebunisem.. Am făcut până și un jurnal în care cică ce nu puteam vorbi cu el scriam acolo (a durat aproape o lună faza cu jurnalul =))) Nu știa că-mi place de el, cred că îmi făcea plăcere să sufăr =)))) A fost prima mea dragoste, idk dacă dragoste nici nu mai știu ce era ^^
Idk dacă a fost suferință sau o fază a copilăriei, a început în februarie clasa a noua și s-a terminat prin septembrie când am cunoscut pe altcineva..