Depinde... Daca ar fi sa aleg sa imi pierd amintirile vechi asta inseamna ca as uita si persoanele? Daca da, clar as alege sa nu imi mai fac amintiri noi Daca nu, as alege sa le pierd pe cele vechi si sa imi fac altele noi
Umblam prin categoria "Întrebări" si am dat de titlul acesta. Tin minte intrebarea, tin minte si raspunsul meu si... Ador titlul. Imi place enorm acest fragment selectat din intrebare. Suna foarte... hmm... poetic. L as alege titlu pentru 10284737 compuneri si povesti. L as scrie pe toate filele, pe toti peretii, pe toate desenele. L as picta, desena, canta, visa. Lumea mea ar putea fi doar un "Ai alege sa ti pierzi amintirile?". Cred ca daca m as intreba serios acest lucru, eventual si cu partea a doua, as innebuni. N as gasi un raspuns care sa ma multumeasca, parca da sau nu n ar fi de ajuns. M as supara, certa pe mine insami si... nu stiu, as rade in timp ce as plange. "Ai alege sa ti pierzi amintirile? Anthonia, ai alege asta?" Da, as alege, ca sa nu mi amintesc persoane care mi au facut rau, dar... Acele fapte au si partile lor bune, pe care nu cred ca le as putea uita vreodata. In acelasi timp, nu, n as alege. N as alege, pentru ca ar insemna sa pierd, desi, in acest caz, doar asa castigi. N as alege, pentru ca imi place cine sunt, ce sunt, cum ma comport, desi uneori exagerez... Exagerez pentru ca asa simt, pentru ca asa am fost condusa de timp. De amintiri. Amintirile mele sunt... multe... si diferite... foarte diferite... Daca cineva le ar lua, n ar intelege nimic din ele. "Asadar, Anthonia, ai alege sa iti pierzi amintirile?"? "Nu știu." este cel mai bun raspuns pe care il pot da. Pe care vreau sa l dau. Este singurul raspuns, la momentul actual si sper ca, peste timp, va ramane neschimbat. Nu mi e frica de "nu stiu", sunt [i]ingrozita
, chiar, de acest raspuns, nu numai pentru ca e de o superficialitate pe care mi e teama sa o recunosc, ci si pentru ca este, in acelasi timp, ceva profund. Superficialitate profunda. Rar am intalnit acest sentiment. Dar face parte din mine. Vreau sa las lucrurile, sa nu le mai intorc pe toate partile, sa nu le mai despic, sa le las sa se intample, dar... nu pot. Pur si simplu. Imi pasa prea mult de lucrurile de care nu imi pasa. Asta doare, la un moment dat, exista momente din trecut a caror stergere m ar schimba in bine, insa... As alege sa imi pierd amintirile? As alege eu asta, vreodata? Poate nu acum, dar as face-o? Ma framanta, sincer, aceasta intrebare. Daca, peste ani, voi rade de cine sunt acum, de ce sunt acum, de scopurile pe care le am si de opiniile de acum? Asa fac de obicei. Si asta imi displace la mine. Dar viata pe asta se bazeaza. Momentele frumoase pe asta se bazeaza. Pe lucrurile neplacute. Pentru ca acelea sunt singurele care le pun in lumina pe celelalte. Pentru ca acelea sunt singurele care ne schimba, de fapt. "Ai alege să-ți pierzi amintirile?" - ce întrebare simplă, și totuși complicată! "Nu știu, aș alege?" ar fi cel mai bun răspuns al meu.
Daca iau in considerare intrebarea intreaga, sau, mai bine zis, intrebarea la care ar fi trebuit sa raspund, caci cea la care am raspuns este mai diferita decat pare de aceasta, "Ce ai alege între a pierde toate amintirile pe care le ai până acum sau a fi incapabil să îți mai faci amintiri de acum înainte?" , cred ca as da cam acelasi raspuns : "Nu stiu, ce as alege?". Din multe alte motive, pentru ca si intrebarea este alta, repet, mult mai diferita decat cealalta decat pare.
Multumesc celei care a pus topicul.
si eu, care mi propusesem sa zic doar "frumoasa intrebare, interesant adresata, imi mentin raspunsul si cred ca titlul topicului ma va inspira"...