Poveste
În acel moment ies din vechea locuință repede și alerg spre autobuz.Ajung acasă. Bunica cu lacrimi în ochi își lua bagajul.
-Bunicoo,nu trebuie să pleci aveai dreptate
Bunica mă îmbrățișează.
- Bunico ,te rog lasă-mă să merg luni la școală.
- Bine dar să ai grijă.
E seară ma pregătesc de culcare,părinții au plecat la o petrecere iar bunica doarme.
02:30
Aud un zgomot.Vad o umbră care ar părea să vină spre mine.Deodată...........