Cine sunt eu defapt?♡
Posted: Fri Dec 28, 2018 10:11 pmBuna..Ma numesc Lavinia si am 14 ani. Mi am petrecut copilăria în satul bunicilor in cea mai mare parte..pana ai mei nu m au mai lăsat la ei, din nu stiu ce motive. Pot zice ca am avut o copilărie frumoasa pana la varsta de 11 ani când au apărut certurile cu părinții mei.. si apoi bătăile, dar prefer să nu detaliez acest subiect 
... Nu pot zice ca sunt foarte mare, totusi am 14 ani dar m am maturizat foarte devreme. Am inceput sa vorbesc cu un băiat, era blond cu ochii albastri si foarte înalt, visul oricărei fete. Însă acesta a fost o altă dezamăgire.. dar hai sa începem cu începutul. Ne am cunoscut pe un site de socializare, în prima fază l am ignorat,ba chiar il rugam sa ma lase in pace. Am inceput sa vorbim din ce in ce mai des,seara de seara ma suna. Imi plăcea vocea lui groasa, deși stiam ca e datorită țigărilor. Era atent cu mine,ma înțelegea si ma făcea sa cred ca ma iubeste, eram micuță.. credeam ca tot ce zboară se mănâncă sa zic asa. Nu îl cunoșteam si in realitate asa ca după 5 luni de relație am hotarat sa ne vedem. Am iesit din casa la ora 9 si ceva cred (seara)..îl așteptăm intr un loc discret.Cand a ajuns m a luat în brațe și nu stiu, pur si simplu mi s au topit picioarele. Ma simteam foarte bine în brațele lui, as fi rămas acolo o vesnicie dar un apel a stricat momentul. Cel ce m a sunat era
URMEAZĂ.
Sper ca va placut. Scuze pentru greseli si pentru ca nu am folosit diacritice.. Apropo e povestea vieții mele...
Puneti un NEXT pentru o continuare si o parere ceva
... Nu pot zice ca sunt foarte mare, totusi am 14 ani dar m am maturizat foarte devreme. Am inceput sa vorbesc cu un băiat, era blond cu ochii albastri si foarte înalt, visul oricărei fete. Însă acesta a fost o altă dezamăgire.. dar hai sa începem cu începutul. Ne am cunoscut pe un site de socializare, în prima fază l am ignorat,ba chiar il rugam sa ma lase in pace. Am inceput sa vorbim din ce in ce mai des,seara de seara ma suna. Imi plăcea vocea lui groasa, deși stiam ca e datorită țigărilor. Era atent cu mine,ma înțelegea si ma făcea sa cred ca ma iubeste, eram micuță.. credeam ca tot ce zboară se mănâncă sa zic asa. Nu îl cunoșteam si in realitate asa ca după 5 luni de relație am hotarat sa ne vedem. Am iesit din casa la ora 9 si ceva cred (seara)..îl așteptăm intr un loc discret.Cand a ajuns m a luat în brațe și nu stiu, pur si simplu mi s au topit picioarele. Ma simteam foarte bine în brațele lui, as fi rămas acolo o vesnicie dar un apel a stricat momentul. Cel ce m a sunat era URMEAZĂ.
Sper ca va placut. Scuze pentru greseli si pentru ca nu am folosit diacritice.. Apropo e povestea vieții mele...
Puneti un NEXT pentru o continuare si o parere ceva
