Rămăşițe
UPDATE 31.05.2020 - M-AM ÎNSCRIS CU POEZIA ACEASTA LA CONCURSUL DE CREAȚIE LITERARĂ „UNIVERSUL POEZIEI” ORGANIZAT DE EDITURA STEF
Prunc de cer
Pe o veche stâncă neagră
Un corb măiastru s-aşază
Suspinându-şi a sa tristețe,
Prin ale vieții cețe.
Capul i se-ntoarce-ncet
Corpul fiindu-i mângăiet
De bocetul de jale
Ce se aude-n vale.
Valea-i străpunsă
De viața neajunsă
Înjunghiată-n coastă
De femeia cea proastă.
Mâinile-i înconjoară
Trupu' ce-o doară.
Lacrimile-i fierbinți străpung
Corpul de suflet ciung.
— Zvârle pruncul nenăscut!
Corbul croncăne tăcut.
— Zvârle pruncul omorât!
Corbul plange zămorât.
Ceru-n două se despică
Moarta fiică-și ridică.
Trupul viermilor rămâne
Ca al mamei ei bătrâne.
Pe o veche stâncă neagră
Un corb măiastru s-aşază
Suspinându-şi a sa tristețe,
Prin ale vieții cețe.
Capul i se-ntoarce-ncet
Corpul fiindu-i mângăiet
De bocetul de jale
Ce se aude-n vale.
Valea-i străpunsă
De viața neajunsă
Înjunghiată-n coastă
De femeia cea proastă.
Mâinile-i înconjoară
Trupu' ce-o doară.
Lacrimile-i fierbinți străpung
Corpul de suflet ciung.
— Zvârle pruncul nenăscut!
Corbul croncăne tăcut.
— Zvârle pruncul omorât!
Corbul plange zămorât.
Ceru-n două se despică
Moarta fiică-și ridică.
Trupul viermilor rămâne
Ca al mamei ei bătrâne.