Niciodată nu m-am gândit la ceilalți. Niciodată nu mi-a păsat. Niciodată nu m-a interesat. Dar n-am arătat asta.
E ora de sport. Plictisitoare, ca de obicei. Și, tot ca de obicei, eu stau pe margine și scriu în jurnal. Îl închid.
- Ann, ce faci acolo? se aude o voce feminină în spatele meu.
E Emma, cea mai bună prietenă a mea. Ne știm de când ne-am născut și mereu petrecem timpul împreună. Știe totul despre mine. Totul.
- Mâzgălesc, vine răspunsul meu "plin" de entuziasm. E ora de sport Em, ce cauți aici? Parcă chiuleai... De ce-
Dar ea mă întrerupe cu un "shh" și-l arată cu degetul pe Johnatan Craft.
- E tipul nou aici, îmi explică ea pe șoptite.
- Tipul nou? țip, fără să-mi dau seama de volumul vocii mele. Em, știi că urăsc persoanele noi. Hai să plecăm. Te rog!
- Ssst! Vine încoace.
- Tipul nou? țip, fără să-mi dau seama de volumul vocii mele. Em, știi că urăsc persoanele noi. Hai să plecăm. Te rog!
- Ssst! Vine încoace.
Emma își desface părul ei blond și lung. Câteva fire îi alunecă pe față, exact unde se stropise cu apă cu câteva secunde în urmă ca să pară că participase la ora de sport.
Băiatul îi face cu ochiul, înconjurat de o mulțime de fete foarte... "culte". Arată bine, dar cu siguranță nu e stilul meu. Emma, însă, aproape leșină după el. Așa e ea - n-ai ce să-i faci!
"Emma aproape leșină după el" îmi repet în gând. "Emma aproape leșină, fii politicoasă pentru ea! Oof.... De ce mi se întâmplă mie toate astea?" Tipul e cel mai mare gagicar pe care l-am văzut... și încă e prima lui zi aici. Iar Emma mă îmnebunește.
Mă ridic, voi merge în clasă, dar... Emma leșină. Serios, de această dată.
~~~~~~~
toata asta suna foarte, foarte wattpad dar
pana la urma, de ce nu?
[DA O SA TERMIN NYCTOPHILIA DAR CAND PUN CAPITOLE PUN MAI MULTE]