MyCherryLady Forum

Ann Ocksylle's P.O.V.




E ora de sport. Plictisitoare, ca de obicei. Și, tot ca de obicei, eu stau pe margine și scriu în jurnal. Îl închid.



E Emma, cea mai bună prietenă a mea. Ne știm de când ne-am născut și mereu petrecem timpul împreună. Știe totul despre mine. Totul.



Dar ea mă întrerupe cu un "shh" și-l arată cu degetul pe Johnatan Craft.



Emma își desface părul ei blond și lung. Câteva fire îi alunecă pe față, exact unde se stropise cu apă cu câteva secunde în urmă ca să pară că participase la ora de sport.
Băiatul îi face cu ochiul, înconjurat de o mulțime de fete foarte... "culte". Arată bine, dar cu siguranță nu e stilul meu. Emma, însă, aproape leșină după el. Așa e ea - n-ai ce să-i faci!

"Emma aproape leșină după el" îmi repet în gând. "Emma aproape leșină, fii politicoasă pentru ea! Oof.... De ce mi se întâmplă mie toate astea?" Tipul e cel mai mare gagicar pe care l-am văzut... și încă e prima lui zi aici. Iar Emma mă îmnebunește.

Mă ridic, voi merge în clasă, dar... Emma leșină. Serios, de această dată.



~~~~~~~

toata asta suna foarte, foarte wattpad dar
pana la urma, de ce nu?

[DA O SA TERMIN NYCTOPHILIA DAR CAND PUN CAPITOLE PUN MAI MULTE]

ok hai sa continuam chestia asta care nu solicita deloc efort intelectual

* din capitolul anterior (1) :

Mă ridic, voi merge în clasă, dar... Emma leșină. Serios, de această dată.

* capitolul 2

Ann Ocksvylle's P.O.V.

După câteva ore la spital, prietena mea s-a trezit. I-au pus în venă, cu perfuzie, niște săruri, apoi i-au zis că poate să plece acasă. "Hm, să plece acasă?" m-am gândit. "Nici gând!"



Probabil v-ați prins deja, Em e cea mai petrecăreață fată de pe aici. Găsește mereu o ocazie să se distreze, dar, în același timp, e surprinzător de deșteaptă.

Peste câteva ore, o mulțime de beculețe atârnă pe gardul grădinii, iar masa dintre fotoliile de exterior este plină cu tot felul de băuturi alcoolice.
Nu durează mult, iar fotoliile se umplu cu adolescenți, majoritatea fiind din clasa noastră. A zecea B.
Un joc de "adevăr sau provocare" începe, de-odată cu săruturile diverse, iar eu decid să mă retrag în camera mea, ca să scriu în jurnal.

Deschid ușa. Intru.
Perdeaua e trasă, ușa de la balcon se clatină din cauza vântului. E deschisă.
Vă o siluetă. Un parfum de tutun mă izbește și, în momentul în care vreau să deschid gura și să comentez, simt o mână ce-mi blochează gura și tot ce-mi amintesc înaintea privirii complet negre, ca de demon, sunt ochii verzi ai lui Jonathan Craft.

Apoi, durere.

Uu, next

topicul poate fi închis.