~Cheia mahnirii mele~ II.
Posted: Tue Oct 26, 2021 6:32 pmCheia mahnirii mele ,II
Asteptam in fata scolii colegii mei.Nu credeam ca o sa ajung in stadiul asta.Ma uitam pe telefon,sperand sa treaca timpul cat mai repede.
Când am intrat in scoala,am observat un grup mare de băieți,printre care se afla si el.M-am simțit anxioasa,in cat am vrut sa par ocupata cu altceva.Doar mi-a tras o privire,niciun "buna!" sau "hei!" sau "ce faci?"...
Pur si simplu nu ii pasa.
M-am obișnuit cu acest gand,cu golul din mine.Pur si simplu stiam,ca,nu voi mai avea o sansa.Asta este karma-ul meu.Am acceptat ideea,ce altceva sa fac?...
Asteptam ca ,orele sa treaca cat mai repede si pauzele sa fie cat mai lungi, doar sa il pot admira dupa usa. Sa ii vad chipul,sa ii aud rasul,simtindu-se bine cu alte fete,iar eu sa fiu a doua optiune a lui. Nu eram sigura pe mine, "ma place?" ,"chiar ii pasa?...","isi bate joc?"..Pana la urma,in capul meu erau scenarii false,care nu se puteau indeplinii niciodata.
Puteam sa dau orice,doar ca sa îmi dau seama inainte si sa il readuc pe vechiul "El,,.Vreau sa il vad fericit,sa ii vad zambetul si sa nu se gandeasca niciodata "Sunt asa urat?".Eh..Poate toate astea sunt doar in capul meu.
Ma trezesc la ora de muzica,cu o durere de cap,de la atatea ganduri oribile.
"Esti bine?"
"Da.." Nu sunt bine. Salveaza-ma.
Mereu ma intrebau..."Esti bine?","Ce ai patit?" Dar nu stiau cu adevarat nimic.
Uneori,speram că nu ne intalneam vreodata,draga Horia.Uneori speram sa nu te fii vazut niciodată,e doar o tortura existenta ta pentru mine.
Imi dau seama ca am doar ganduri de ura fata de tine, dar inauntrul meu simt ca inca te iubesc.
Sunt nesigura pe mine,pe chipul meu.Simt ca nu sunt destul pentru tine.Pur si simplu,vreau sa nu mai existe conexiunea intre noi,vreau sa te evit.Te urasc,dar te iubesc.Nu pot intelege aceste sentimente fata de tine,sunt de ura...sau chiar te iubesc?Te rog,draga,lasa-ma.Lasa-ma sa te uit.Ma simt anxioasa,da-mi pace.
"Andrei nu a mai venit azi la scoala...Ii s-a facut rau..Sunt foarte ingrijorata" Imi spune Alexandra,cu lacrimi in ochi,tremurand.
"Nici eu nu mai suport in sine.Nu mai suport iubirea,urasc ideea de a iubii pe cineva,simt ca iubirea e doar o tortura."
"Ma simt anxioasa, ajuta-ma."
"Si eu."
Eu cu Alexandra iesim impreuna de la ore,asteptand autobuzul.
"Hai pe o banca mai bine...Sa iti arat ceva."
"Ok,cum zici tu .."
- Iubirea mea fata de tine,e ca o capcana.Cand vrei sa pleci,te trage inapoi.
Asteptam in fata scolii colegii mei.Nu credeam ca o sa ajung in stadiul asta.Ma uitam pe telefon,sperand sa treaca timpul cat mai repede.
Când am intrat in scoala,am observat un grup mare de băieți,printre care se afla si el.M-am simțit anxioasa,in cat am vrut sa par ocupata cu altceva.Doar mi-a tras o privire,niciun "buna!" sau "hei!" sau "ce faci?"...
Pur si simplu nu ii pasa.
M-am obișnuit cu acest gand,cu golul din mine.Pur si simplu stiam,ca,nu voi mai avea o sansa.Asta este karma-ul meu.Am acceptat ideea,ce altceva sa fac?...
Asteptam ca ,orele sa treaca cat mai repede si pauzele sa fie cat mai lungi, doar sa il pot admira dupa usa. Sa ii vad chipul,sa ii aud rasul,simtindu-se bine cu alte fete,iar eu sa fiu a doua optiune a lui. Nu eram sigura pe mine, "ma place?" ,"chiar ii pasa?...","isi bate joc?"..Pana la urma,in capul meu erau scenarii false,care nu se puteau indeplinii niciodata.
Puteam sa dau orice,doar ca sa îmi dau seama inainte si sa il readuc pe vechiul "El,,.Vreau sa il vad fericit,sa ii vad zambetul si sa nu se gandeasca niciodata "Sunt asa urat?".Eh..Poate toate astea sunt doar in capul meu.
Ma trezesc la ora de muzica,cu o durere de cap,de la atatea ganduri oribile.
"Esti bine?"
"Da.." Nu sunt bine. Salveaza-ma.
Mereu ma intrebau..."Esti bine?","Ce ai patit?" Dar nu stiau cu adevarat nimic.
Uneori,speram că nu ne intalneam vreodata,draga Horia.Uneori speram sa nu te fii vazut niciodată,e doar o tortura existenta ta pentru mine.
Imi dau seama ca am doar ganduri de ura fata de tine, dar inauntrul meu simt ca inca te iubesc.
Sunt nesigura pe mine,pe chipul meu.Simt ca nu sunt destul pentru tine.Pur si simplu,vreau sa nu mai existe conexiunea intre noi,vreau sa te evit.Te urasc,dar te iubesc.Nu pot intelege aceste sentimente fata de tine,sunt de ura...sau chiar te iubesc?Te rog,draga,lasa-ma.Lasa-ma sa te uit.Ma simt anxioasa,da-mi pace.
"Andrei nu a mai venit azi la scoala...Ii s-a facut rau..Sunt foarte ingrijorata" Imi spune Alexandra,cu lacrimi in ochi,tremurand.
"Nici eu nu mai suport in sine.Nu mai suport iubirea,urasc ideea de a iubii pe cineva,simt ca iubirea e doar o tortura."
"Ma simt anxioasa, ajuta-ma."
"Si eu."
Eu cu Alexandra iesim impreuna de la ore,asteptand autobuzul.
"Hai pe o banca mai bine...Sa iti arat ceva."
"Ok,cum zici tu .."
- Iubirea mea fata de tine,e ca o capcana.Cand vrei sa pleci,te trage inapoi.
