Numărul 1
Cred că v-am disperat de-a lungul timpului cu recomandări, dacă am păstrat prietenii care au pornit cu păreri despre aceeaşi carte şi dacă încă mă mai întrebați ce citesc. =)))) Pentru cine nu înțelege, aruncați un ochi aici.
Stând în casă atât de mult timp, am început să citesc mai mult (surprinzător, nu? :]]), să ascult muzică, să mă uit la filme, la seriale (cât se poate...) şi mai nou la tablouri şi sculpturi. De data aceasta vreau să fac o revistă care să cuprindă mai multe domenii şi de fiecare dată voi aborda un subiect diferit. Sper să veniți şi voi cu păreri şi recomandări, fiindcă în asta stă tot farmecul! Pentru acest număr am decis să scriu despre o carte şi despre nişte picturi, deci... Hai să vedem ce-a ieşit! =))
"Marele Gatsby"
Cât de mult contăm în această lume? Ce valoare are puritatea sentimentelor noastre?
Cartea "Marele Gatsby" oferă un posibil răspuns şi la aceste întrebări.
Vă recomand să vă deschideți larg ferestrele, să vă luați această carte şi... o limonadă, iar fiecare minut petrecut în fața paginilor să fie tratat ca un minut trăit în America, în New York, în uluitoarea perioadă a anilor '20. Sper ca lumina trandafirie a soarelui să vă susțină şi să vă amplifice stările pe care romanul vi le va trezi.
Când am fost întrebată ce am mai citit, "Marele Gatsby" a fost răspunsul meu şi nu pentru că este singura carte pe care am deschis-o în 2020, ci pentru că este una la care mă întorc de fiecare dată când simt că am nevoie de o eliberare. Eleganța şi misterul cu care este scris fiecare rând mă determină să încerc, chiar acum, să vă ofer o părticică din aerul acelei epoci.
Recunosc că mi-aş fi dorit să simt chiar eu pentru câteva zile acele momente, dar într-un fel... am făcut acest lucru. Obişnuiesc să numesc oraşul New York "tărâmul lui Gatsby" când mai scriu texte, iar dacă pentru unii par nebună, pentru cei care au citit cartea totul are sens. V-aş detalia, schițând o discuție cu profesoara mea de limba română, doar că v-aş strica plăcerea de a citi, lucru pe care, evident, nu-l doresc.
Voi ați citit această carte? Dacă da, ce părere aveți despre ea? Dacă nu... Credeți că îi veți acorda o şansă? Eu cred că ar fi o idee bună...
Picturi
Nu sunt specialistă nici pe departe în acest domeniu. Eu nu mă descurc nici la desenat (deşi cred că voi învăța şi eu de la talentatele aflate printre noi). Am căutat picturile zilele trecute, pentru că numele lor apărea într-o carte absolut genială care a schimbat multe la nivelul viziunilor mele. Fiind începutul meu în admirarea unor opere de acest tip, m-aş bucura dacă ați scrie, pe lângă părerea voastră despre aceste picturi, care sunt preferatele voastre în general şi dacă desenați în timpul liber.
Primul tablou pe care vreau să-l aduc în lumină este şi cel care m-a impresionat cel mai mult, nefiind capabilă să îl înțeleg în totalitate. Dacă mă gândesc mai bine, nu l-am înțeles deloc, iar ceea ce cred despre el este o simplă perspectivă, departe de adevărul care l-a determinat pe pictor să-l realizeze.
"One: Number 31" al lui Jackson Pollock a fost pictura care, după părerea mea, a avut cea mai mare importanță în cartea pe care am citit-o. Acțiunea a fost influențată de impactul pe care această creație l-a avut asupra personajelor şi indiferent ce "vedem", ce credem că simbolizează fiecare linie şi culoare, e clar că acest tablou are menirea de a transmite o energie puternică. Stilul abstract (conform wikipedia "expresionismului abstract" şi "ai taismului", pentru mine nouțiuni foarte complicate) nu cred că poate avea acelaşi efect asupra fiecărui om (deşi în realitate toți ne pierdem printre liniile care în imaginația noastră capătă o logică), deci acesta ar fi un posibil motiv pentru care personajele din carte se despart, în acel moment, alegând căi diferite şi feluri diferite de a interpreta arta.
Jackson Pollock a realizat această pictură foarte repede, iar vopseaua a fost vărsată şi răzuită, creând, cum simt unii dintre noi - dinamism.
Îmi păstrez trăirea, fără să detaliez ce consider că e în acest tablou, alături de curiozitatea legată de ce vă inspiră vouă.
Al doilea tablou apare în carte sub forma unui tatuaj. Destul de mulți oameni au tatuaje, unele chiar interesante, altele cu o semnificație profundă pentru omul care le poartă, dar eu nu-mi amintesc să fi văzut pe cineva o parte a unei picturi. Personal, nu-mi doresc absolut deloc să-mi fac un tatuaj (irelevant pentru voi, ştiu), dar mi se pare fascinant, mai ales că pentru personajul din carte amintea şi de familie.
Îngeri... Toți am văzut îngeri în tablouri sau în icoane, dar tot cred că ne mai pot impresiona şi o vor face în continuare.
Acum vreau să v-o prezint pe Frida Kahlo, în caz că nu o cunoşteați. A fost cunoscută pentru autoportretele pe care şi le-a făcut, dar a pictat şi portrete ale unor prieteni şi ale unor rude. Nu ştiu exact dacă mai jos sunt picturi originale sau reinterpretări şi editări actuale, dar cred că vă puteți face o idee şi apoi să continuați voi cercetările. Redarea ei este considerată foarte realită, dar mie nu mi-a trezit foarte multe emoții. În schimb, am fost uimită (acum, când căutam mai multe informații) de modul în care ea a început să picteze. În urma unui accident, de durere şi de plictiseală a găsit această activitate. S-a privit într-o oglindă şi aşa a pornit totul...
Diego Rivera a fost căsătorit cu Frida, deci cred că este un moment potrivit să evidențiez o pictură a lui. Nu a avut un impact asupra mea prea mare, iar în viitor s-ar putea să uit de el, dar am ales să-l menționez, fiindcă în carte a avut o prezență destul de evidentă în pasajele cu... Frida Kahlo.
De-a dreptul copleşitor pentru mine a fost un fragment în care, sufletul de artist al unui personaj percepea realitatea. Dacă am vedea un om cu ochii foarte frumoşi, probabil toți am gândi ceva raportat la privirea lui. Fie că ne spunem "Wow, e o minune a naturii" sau "Vreau şi eu să am ochii aşa", avem aceeaşi trăire ca fata care a asociat privirea cuiva cu tablourile lui Paul Cézanne. (Sper că şi aici am pus originalele, nu reinterpretări.) Acest lucru îmi place mai mult decât picturile în sine şi cred că, dacă am rosti astfel de afirmații cu toții, complimentele ar deveni opere de artă. Priviți culorile şi imaginați-vă un tânăr cu ochii aşa. Reuşiți?
Cât de mult contăm în această lume? Ce valoare are puritatea sentimentelor noastre?
Cartea "Marele Gatsby" oferă un posibil răspuns şi la aceste întrebări.
Vă recomand să vă deschideți larg ferestrele, să vă luați această carte şi... o limonadă, iar fiecare minut petrecut în fața paginilor să fie tratat ca un minut trăit în America, în New York, în uluitoarea perioadă a anilor '20. Sper ca lumina trandafirie a soarelui să vă susțină şi să vă amplifice stările pe care romanul vi le va trezi.
Când am fost întrebată ce am mai citit, "Marele Gatsby" a fost răspunsul meu şi nu pentru că este singura carte pe care am deschis-o în 2020, ci pentru că este una la care mă întorc de fiecare dată când simt că am nevoie de o eliberare. Eleganța şi misterul cu care este scris fiecare rând mă determină să încerc, chiar acum, să vă ofer o părticică din aerul acelei epoci.
Recunosc că mi-aş fi dorit să simt chiar eu pentru câteva zile acele momente, dar într-un fel... am făcut acest lucru. Obişnuiesc să numesc oraşul New York "tărâmul lui Gatsby" când mai scriu texte, iar dacă pentru unii par nebună, pentru cei care au citit cartea totul are sens. V-aş detalia, schițând o discuție cu profesoara mea de limba română, doar că v-aş strica plăcerea de a citi, lucru pe care, evident, nu-l doresc.
Voi ați citit această carte? Dacă da, ce părere aveți despre ea? Dacă nu... Credeți că îi veți acorda o şansă? Eu cred că ar fi o idee bună...
Picturi
Nu sunt specialistă nici pe departe în acest domeniu. Eu nu mă descurc nici la desenat (deşi cred că voi învăța şi eu de la talentatele aflate printre noi). Am căutat picturile zilele trecute, pentru că numele lor apărea într-o carte absolut genială care a schimbat multe la nivelul viziunilor mele. Fiind începutul meu în admirarea unor opere de acest tip, m-aş bucura dacă ați scrie, pe lângă părerea voastră despre aceste picturi, care sunt preferatele voastre în general şi dacă desenați în timpul liber.
Primul tablou pe care vreau să-l aduc în lumină este şi cel care m-a impresionat cel mai mult, nefiind capabilă să îl înțeleg în totalitate. Dacă mă gândesc mai bine, nu l-am înțeles deloc, iar ceea ce cred despre el este o simplă perspectivă, departe de adevărul care l-a determinat pe pictor să-l realizeze.
"One: Number 31" al lui Jackson Pollock a fost pictura care, după părerea mea, a avut cea mai mare importanță în cartea pe care am citit-o. Acțiunea a fost influențată de impactul pe care această creație l-a avut asupra personajelor şi indiferent ce "vedem", ce credem că simbolizează fiecare linie şi culoare, e clar că acest tablou are menirea de a transmite o energie puternică. Stilul abstract (conform wikipedia "expresionismului abstract" şi "ai taismului", pentru mine nouțiuni foarte complicate) nu cred că poate avea acelaşi efect asupra fiecărui om (deşi în realitate toți ne pierdem printre liniile care în imaginația noastră capătă o logică), deci acesta ar fi un posibil motiv pentru care personajele din carte se despart, în acel moment, alegând căi diferite şi feluri diferite de a interpreta arta.
Jackson Pollock a realizat această pictură foarte repede, iar vopseaua a fost vărsată şi răzuită, creând, cum simt unii dintre noi - dinamism.
Îmi păstrez trăirea, fără să detaliez ce consider că e în acest tablou, alături de curiozitatea legată de ce vă inspiră vouă.
Al doilea tablou apare în carte sub forma unui tatuaj. Destul de mulți oameni au tatuaje, unele chiar interesante, altele cu o semnificație profundă pentru omul care le poartă, dar eu nu-mi amintesc să fi văzut pe cineva o parte a unei picturi. Personal, nu-mi doresc absolut deloc să-mi fac un tatuaj (irelevant pentru voi, ştiu), dar mi se pare fascinant, mai ales că pentru personajul din carte amintea şi de familie.
Îngeri... Toți am văzut îngeri în tablouri sau în icoane, dar tot cred că ne mai pot impresiona şi o vor face în continuare.
Acum vreau să v-o prezint pe Frida Kahlo, în caz că nu o cunoşteați. A fost cunoscută pentru autoportretele pe care şi le-a făcut, dar a pictat şi portrete ale unor prieteni şi ale unor rude. Nu ştiu exact dacă mai jos sunt picturi originale sau reinterpretări şi editări actuale, dar cred că vă puteți face o idee şi apoi să continuați voi cercetările. Redarea ei este considerată foarte realită, dar mie nu mi-a trezit foarte multe emoții. În schimb, am fost uimită (acum, când căutam mai multe informații) de modul în care ea a început să picteze. În urma unui accident, de durere şi de plictiseală a găsit această activitate. S-a privit într-o oglindă şi aşa a pornit totul...
Diego Rivera a fost căsătorit cu Frida, deci cred că este un moment potrivit să evidențiez o pictură a lui. Nu a avut un impact asupra mea prea mare, iar în viitor s-ar putea să uit de el, dar am ales să-l menționez, fiindcă în carte a avut o prezență destul de evidentă în pasajele cu... Frida Kahlo.
De-a dreptul copleşitor pentru mine a fost un fragment în care, sufletul de artist al unui personaj percepea realitatea. Dacă am vedea un om cu ochii foarte frumoşi, probabil toți am gândi ceva raportat la privirea lui. Fie că ne spunem "Wow, e o minune a naturii" sau "Vreau şi eu să am ochii aşa", avem aceeaşi trăire ca fata care a asociat privirea cuiva cu tablourile lui Paul Cézanne. (Sper că şi aici am pus originalele, nu reinterpretări.) Acest lucru îmi place mai mult decât picturile în sine şi cred că, dacă am rosti astfel de afirmații cu toții, complimentele ar deveni opere de artă. Priviți culorile şi imaginați-vă un tânăr cu ochii aşa. Reuşiți?
Astept pareri, sfaturi pentru viitori si raspunsuri... Că v-am pus o multime de intrebari in acest numar. =))